Adopta un catelus

joi, 3 iunie 2010

Camino, un film cât o copilărie

O sală plină, forfotă, lume care întârzie și bâjbâie prin întuneric la lumina celularului. Două ore de tăcere mormântală, ici colo câte un oftat sau un suspin înăbușit de rușinea de a plânge de față cu necunoscuți. Final. Se aprind becurile, ochi înlăcrimați. Bărbați care plâng. Nu, nu e vorba de o sală de cinema din anii '70 unde rulează Raj Kapoor, ci de Cinema Studio, nu mai târziu de duminica trecută.

"Camino"
este un carusel, sau mai bine spus, un montagne russe emoţional. O să încep cu sfârşitul, ca să nu vă ţin prea mult în suspans, întrucât nici filmul nu este unul cu final neaşteptat, deşi nu îi răpeşte din speranţă telespectatorului dornic de happy-end. Nu o să vă iau din bucuria de a savura singuri scena finală, deşi nu mă pot abţine să nu devoalez puţin din faptul că filmul are o structură circulară, un punct mort din care toate încep şi toate se sfârşesc.
În fine, nu are rost să fac acum un şir interminabil de poliloghie care nu vă interesează, mai ales că nu am nici pe departe talent de critic de artă. Aşa că să purcedem la drum.



"Camino" (calea) este destinul unei fetiţe care se îndrăgosteşte de Jesus. Provenind dintr-o familie în care mama este un fel de "tartor" marca Opus Dei (ordin catolic, fundamentalist îmi permit eu să spun), Camino visează la dragoste. La o atingere de mână, la un sărut copilăresc, la un te iubesc sincer şi inocent. Lovită de o boală cruntă, cancer, micuţa îşi doreşte tot mai mult să îşi împlinească dragostea cu Jesus, în acelaşi spirit inocent. Celălat Jesus, Cel Adevărat, Primul este prezent mereu în mintea şi sufletul său, este un Jesus mai real chiar decât cel în carne şi oase, în special datorită mamei lui Camino care, oricât de mare este suferinţa, oricât de puternic este sentimentul de vinovăţie şi remuşcările, are un singur scop, să servească intereselor grupării religioase din care face parte.
Nu are rost să vă mai povestesc și alte detalii pentru că aș strica din efectul minunat pe care îl poate avea acest film asupra voastră, așa că vă recomand cu căldură să-l vizionați.
PS: Și coloana sonoră este minunată, puteți asculta și AICI!

2 comentarii:

  1. La cinema Studio mai rulează filme? Mai era cineva cu voi în sală?

    În altă ordine de idei, frumoasă prezentare, revin după ce îl văd şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, mai ruleaza. Alea care sunt si la Cinema City :))), insa am cam uitat ca cinematograful asta mai exista... Camino l-am vazut in cadrul Festivalului de Film European.
    PS: Multumesc de aprecieri si de ajutorul pe care mi l-ai oferit si de abia astept sa vad si reactia ta dupa ce vei viziona filmul

    RăspundețiȘtergere

Vox Populi