vineri, 30 iulie 2010

Aerata e servita!

Da, ati inteles bine. O sa iau o portie zdravana de aer, de libertate. O sa-l inspir adanc in piept, o sa privesc in sus si o sa stiu ce am de facut. Pana la facut mai e inca timp de putina liniste, de calm si voie buna (sper eu). As fi vrut sa merg in Tunisia anul asta. De fapt, la fel mi-am dorit si anul trecut. Nu a fost sa fie. Nici anul asta. Nici anul trecut.
M-am hotarat, insa, ca ma voi face din nou mare. Mare visatoare, mare optimista. Iar la anul sigur voi ajunge la mare. Cum unde la mare? La mare distanta de casa. In Tunisia. Voi zbura cu gandul in avion si vom ateriza impreuna pe aeroportul din... (Alina, unde aterizeaza avionul? In Tunis?). Oare pot sa-mi iau gandul ca si bagaj de mana? Nu depaseste mai mult de doua kilograme si, sincer acum, nici nu valoreaza mai mult de doi lei. Cine stie. Poate ma fac casiera la Tarom si atunci nu mai trebe sa platesc. Mda.

marți, 27 iulie 2010

Punct. Si de la capat?

Cum sa incepi un text despre un final? Sa incepi cu sfarsitul? In cazul meu cred ca s-a sfarsit cu inceputul. Unii dintre voi, care ma cunoasteti, cat de cat, veti sti despre ce vorbesc. Restul puteti sa intuiti. Cam asta-i tot.

vineri, 9 iulie 2010

Despre nimic

Vreme trece, iar eu nu am mai postat nimic pe blog. Ca de obicei, contrar promisiunilor pe care mi le fac la început de drum, m-am lenevit, m-am plafonat, am intrat în lipsă de inspirație. Așa că m-am hotărât să împărtășesc cu voi starea de nimic care mă domină de ceva timp.
Sunt regina absolută a nimicului și asta nu îmi face fală, dar (sic!) nici nu mă face să mă simt mică, mică așa cum ați putea crede că este un nimic. Nu am chef de nimic, nu îmi mai place nimic și, totuși, ador nimicul. Să fie oare nimicul acel "chill" sau "nu mai pune la suflet" pe care ți-l spun prietenii atunci când te plângi de diverse? Nu cred totuși. "Chill" trebuie să fie suprem nimicului. Adică, dacă eu sunt regina nimicului, cu siguranță trebuie să existe și o stăpână a nimicului, iar asta e probabil "chill-ul". Știu, știu,  fac apologia nimicului. Nu este starea aceea de "je m'en fish", doar că am o stare de toleranță maximă față de nimic. Mda. Cam asta e tot.