Despre nimic

Vreme trece, iar eu nu am mai postat nimic pe blog. Ca de obicei, contrar promisiunilor pe care mi le fac la început de drum, m-am lenevit, m-am plafonat, am intrat în lipsă de inspirație. Așa că m-am hotărât să împărtășesc cu voi starea de nimic care mă domină de ceva timp.
Sunt regina absolută a nimicului și asta nu îmi face fală, dar (sic!) nici nu mă face să mă simt mică, mică așa cum ați putea crede că este un nimic. Nu am chef de nimic, nu îmi mai place nimic și, totuși, ador nimicul. Să fie oare nimicul acel "chill" sau "nu mai pune la suflet" pe care ți-l spun prietenii atunci când te plângi de diverse? Nu cred totuși. "Chill" trebuie să fie suprem nimicului. Adică, dacă eu sunt regina nimicului, cu siguranță trebuie să existe și o stăpână a nimicului, iar asta e probabil "chill-ul". Știu, știu,  fac apologia nimicului. Nu este starea aceea de "je m'en fish", doar că am o stare de toleranță maximă față de nimic. Mda. Cam asta e tot.