Da, ati inteles bine. O sa iau o portie zdravana de aer, de libertate. O sa-l inspir adanc in piept, o sa privesc in sus si o sa stiu ce am de facut. Pana la facut mai e inca timp de putina liniste, de calm si voie buna (sper eu). As fi vrut sa merg in Tunisia anul asta. De fapt, la fel mi-am dorit si anul trecut. Nu a fost sa fie. Nici anul asta. Nici anul trecut.
M-am hotarat, insa, ca ma voi face din nou mare. Mare visatoare, mare optimista. Iar la anul sigur voi ajunge la mare. Cum unde la mare? La mare distanta de casa. In Tunisia. Voi zbura cu gandul in avion si vom ateriza impreuna pe aeroportul din... (Alina, unde aterizeaza avionul? In Tunis?). Oare pot sa-mi iau gandul ca si bagaj de mana? Nu depaseste mai mult de doua kilograme si, sincer acum, nici nu valoreaza mai mult de doi lei. Cine stie. Poate ma fac casiera la Tarom si atunci nu mai trebe sa platesc. Mda.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Monastir. :)
RăspundețiȘtergereSper să mergeţi cât mai iute, să nu uit eu meseria de ghid. :) Ghid de la distanţă.
:). Si eu sper. Daca ne ajuta Dumnezeu om ajunge... macar prin primavara (iar visez frumos). Pana atunci o sa te mai bazai cu intrebarile :)))
RăspundețiȘtergere